Visul unei Omidute

FacebookTwitterGoogle+distribuie

omida verde                                        Visul unei Omidute

 

O omida micuta cobora intr-o zi inspre pamant. Foarte aproape de drumul ei era o lacusta.

“Unde te duci?”, a intrebat-o aceasta.

Fara sa se opreasca din mers, omida a raspuns:

“Am avut un vis azi-noapte, visam ca priveam toata valea de pe varful muntelui inalt. Mi-a placut ce am vazut in vis si mi-am propus sa fac acest lucru”.Surprinsa, lacusta a zis, in timp ce prietena ei se indeparta: ” Trebuie sa fii nebuna! Cum vei putea ajunge tu pana acolo? Tu, o simpla omida! O piatra va fi un munte, o baltoaca o mare, si orice trunchi de copac, o bariera de netrecut”.

Dar omiduta era deja departe si nu o mai auzea. Piciorusele ei minuscule nu se mai opreau din mers.Deodata s-a auzit vocea unui scarabeu: “Unde mergi asa hotarata?”

Deja transpirata, omiduta i-a zis gafaind: “Am avut un vis si vreau sa-l realizez, sa urc pe munte ca sa privesc de acolo toata lumea”.Scarabeul nu s-a putut abtine din ras, s-a oprit la un moment dat si i-a zis: “Nici macar eu, cu picioarele atat de mari, nu as incerca sa fac un lucru atat de ambitios.” Se tavalea pe jos de ras in timp ce omida isi continua drumul.In acelasi fel, paianjenul, cartita, broasca si floarea au sfatuit-o pe prietena noastra sa renunte. “Niciodata nu vei reusi!”, ii spuneaudar inauntrul ei era ceva ce o impingea inainte. Deja sfarsita de oboseala, pe punctul de a muri, s-a hotarat sa se odihneasca si sa-si faca, cu un ultim efort, un culcus unde sa innopteze.

“Voi fi mai bine”, a fost ultimul lucru pe care l-a zis si a murit. Toate animalele din vale au trecut pe acolo sa-i vada ramasitele. Acolo era creatura cea mai nebuna dintre toate. Mormantul ei li se parea un monument al absurditatii. Era un refugiu demn de cineva care a murit incercand sa-si realilzeze un vis irealizabil.

Intr-o dimineata, in care soarele stralucea in mod neobisnuit, toate animalele s-au adunat in jurul acelui mormant ce se transformase intr-un avertisment pentru cei indrazneti. Deodata, au ramas inmarmuriti.

Acea crusta tare a inceput sa crape si, cu uimire au vazut niste ochi si o antena care nu puteau fi ale omidei pe care ei o credeau moarta. Incetul cu incetul, ca pentru a le da timp sa-si revina dupa soc, au iesit aripile frumoase, ca un curcubeu, ale acestei fiinte impresionante pe care o aveau in fata: un fluture.

 N-a mai fost nimic de zis, toti stiau ce avea sa faca va zbura pana la marele munte si-si va realiza visul; visul pentru care traise, pentru care murise si pentru care s-a intors la viata. Toti se inselasera.

Dumnezeu ne-a creat pentru a realiza un vis, sa traim pentru el, sa incercam sa-l implinim, sa ne punem viata in joc pentru el, si daca vedem ca nu putem, poate ca avem nevoie de un popas si de o schimbare radicala in vietile noastre. Si atunci, in alt mod, cu alte posibilitati si cu harul lui Dumnezeu, vom reusi.

Doar cautand imposibilul, oamenii au gasit si au atins posibilul, iar cei care s-au limitat la ceea ce era evident posibil, nu au inaintat in niciun fel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>